Sunday, March 2, 2008

ce usurare simti...

...cand nu mai simti...
Vi s-a intamplat si voua sunt sigura. Cand stai langa o persoana care ai fi vrut sa iti fie acel "cineva" din viata ta, si nu s-a intamplat, si astepti sa nu te mai doara si sa nu mai vrei si sa nu te mai gandesti. Si iti dai seama ca nu mai simti, ca esti impacata cu tine si cu ea, ca ti-e bine, ca poti sa o asculti (pe persoana respectiva) fara sa ii sorbesti cuvintele, si fara sa speri sa nu treaca timpul prea repede. Nu numai asta, ci aproape te plictiseste si nu mai esti asa de disponibil sa treci peste oboseala si peste faptul ca vrei sa dormi. Asa o usurare si o mandrie de genul "Kol Hakavod, ai trecut si peste asta" simti. Si atunci ti-e mult mai usor sa ii vorbesti, ai mai multa incredere in tine, nu te mai intereseaza ce gandeste despre tine pentru ca tu stii ca esti "over him".
Din pacate, pana la acest moment de usurare, trece un timp foarte delicat, direct proportional cu imaginea pe care ti-ai construit-o tu in cap asupra viitoarei relatii (dar care nu are nici o legatura cu realitatea). Timp in care incerci sa te convingi ca el de fapt vrea mult ca voi sa fiti impreuna dar tu ai inteles gresit cand el a spus: "better let's stay friends", ca poate este timid si tu ar trebui sa incerci mai mult (dar cat??), ca poate i s-a stricat/furat/pierdut telefonul si de aia nu te suna dar de fapt numai la tine se gandeste. CIU CIU! si nu numai ciuciu, chiar si PENCIU! Nimic mai eronat. dar nu ai ce face...trebuie sa stai sa astepti sa treaca timpul asta. Mintea nu are ureche pentru "Nu te mai gandi la el", si inima nu inceteaza sa bata mai repede cand ti se pare ca ai auzit soneria personalizata. In cot le doare pe amandoua ca eu vreau sa imi treaca. Noroc cu prietenul meu, timpul...el chiar le rezolva pe toate, intr-un mod sau altul. Si inca ceva: it's all for the best! You don't know what you lost, as for me...la vie est devant moi!
Deci da! Ce usurare simti cand nu mai simti!:)

LATER EDIT: Cred ca fiecare o sa se intrebe la cine exact ma refer. Serios ca nu conteaza. Este o chestiune universal valabila. Din pacate...sau nu.

2 comments:

Anonymous said...

Of dana.....

Oricum, timpul le rezolva pe toate :) si cand nu ai sa mai scrii nici macar blog despre cum nu te mai gandesti tu la "el", atunci vei fi trecut cu adevarat peste

pup!

Dandush said...

Zise cine? Mi-ar placea sa stiu cui ii raspund. Eu vroiam sa scriu despre sentimentul de usurare. ceea ce am si facut-o. si inca o data, era o chestie general valabila.