Vine, vine primavara...

...si maine e Martisorul! Intotdeauna mi-a placut mult aceasta traditie si am purtat martisor. Tin minte ce nebunie era la scoala si cum se facea coada la fiecare profa sa dai martisor si sa primesti pupici. Si cum simteai ca e 1 Martie. Mai tin minte si acum, cred ca eram in clasa a 6-a cand am primit flori si martisoare de la 3 baieti speciali (care, la momentul respectiv se bateau care sa ma impresioneze mai tare inainte sa ma decid eu cui sa-i dau prietenia). Stati linistiti, asta s-a intamplat doar intr-un an, nu ma laud prea mult, dar recunosc ca m-a facut sa ma simt taaare bine. Apropo...ce-o fi cu ei acum? Virgil stiu ca planuia sa se insoare anul asta, dar Ionut si Laurentiu?
Back to martisoare. mie nu mi-a prea placut sa dau niciodata martisoare fetelor. asa cum nu imi place sa dansez cu fetele, pe perechi, daca e un dans gen blues. Mai bine stau pe margine. Deci nu imi place sa dau martisoare eu prefer sa dau fetelor flori. incerc sa fie ghiocei si sa urez "primavar frumoasa". Si consider ca martisorul asta este o "obligatie" a baiatului si ca orice baiat ar trebui sa le respecte si pretuiasca pe fetele/femeile din jurul lui incat sa le dea chiar si cel mai mic martisor, chiar si numai snurul alb rosu, semn ca s-a gandit si preocupat. A, si cu cat e mai original si facut de manutele proprii, cu atat mai special si mai pretios. Si nu imi plac deloc martisoarele pe care nu le poti pune in piept. Atunci care mai e schepsisul? Mie imi place sa imi pun in piept (tot ca semn de apreciere al gestului) toate martisoarele primite in anul respectiv. de aia cateodata ajung sa arat ca un pom de martisor:) dar toate cadourile facute de martisor, pline de fitze (gen "hai sa-ti ia baiatu un Ipod, cadou de martisor, pentru ca POATE") ma enerveaza.
Dar am observat ceva: incetul cu incetul baietii (si asta am vazut inaintand in anii de scoala) intai au ajuns sa dea martisoare din obligatie, venind cu punga plina si spunand:"hai alege-ti unul, oricare, numai ia, ca m-a trimis mama" sau intr-un final, prin facultate, ne mai dand deloc. Si ca sa nu se simta prost, nici nu mai veneau in ziua respectiva la scoala. mi se parea tare lame. dar nici fetele nu le mai purtau in piept si se uitau cam ciudat la mine ca eu le port intre 1 si 8 martie.
Anul asta nici nu am mai vazut asa multi vanzatori de martisoare(intr-adevar, la orele la care plec eu de la JCC sigur nu mai e nimeni pe strada) si martisoarele pe care le-am vazut sunt foarte kitsch-oase si tare greu mai gasesti ceva dragut.
Pe de alta parte mi-a placut si traditia bulgarilor (Martinica, citit Martinitza cred) si acolo tot un snur alb rosu, dar si baietii primesc de la fete si le si poarta, ca bratari. E, poate anul asta o sa dau si eu martisor, chiar daca cu intarziere;)

Concluzia? Sper sa vad anul asta pe cati mai multi baieti dand martisoare cat mai mici si mai de bun gust si pe cat mai multe fete purtandu-le. Eu cu siguranta o sa port!

Primavara frumoasa! (mai ales pentru mama si Sori pentru ca este unul din primele 1 Martie in care nu sunt cu nici una din ele. Dar lasa ca are tata grija!:) )

are mama (inca) o fata licentiata...

...de data asta in informatica (spune asta ceva despre mine? in afara de faptul ca nu stiu cum am trecut prin facultate si ce mai stiu din ea (like...nothing), nu!). Deci, am si patalamaua la mana. De un an jumate statea si ma astepta saracuta. Acum ne-am regasit si reintregit. Dar regasirea nu a fost foarte usoara si nici plictisitoare, noroc ca a fost frumos afara. La ce ma refer?
Sun la facultatea mea si mi se spune ca pentru ridicarea diplomei trebuie sa merg la Fac de Drept (chiar dc eu am terminat Matematica) doar cu buletinul. Fug de la JCC (ca domnii au un program cu publicul foarte public-friendly: 12-14 in fiecare zi) cu masinuta din dotare in stilul "cand pisica (a se citi tata) nu-i acasa, soarecele (a se citi subsemnata) ia masina". Din lene bineinteles de a merge cu troleul. Si imi facusem eu planul unde parchez, totul...well..planul asta nu s-a prea potrivit pentru ca pe o distanta de vreo 1km in orice directie ciu ciu loc.m-am cam invartit, am fost claxonata, am intors pe unde am putut si tot nu gaseam loc. am zis, hai sa incerc direct in curtea facultatii de drept. acolo e o bariera si un nene. imi fac deja discursul cu "am doar 5 minute treaba aici, m-au chemat de urgenta, yada yada", ma instalez la bariera, nenea se uita la mine si ce sa vezi? bariera se ridica. eu "?!?!" aproape ca imi venea sa ii zic "nu vrei nene sa ma intrebi nimic?":) da intru plina de incredere si parchez, unde altundeva decat...exact la gura scarilor de la Drept! E?E? cine e "SMECHERA"? Asta inseamna sa ai tupeu. Ma uit stanga dreapta, nu alearga dupa mine nici o femeie de servici cu matura sau vreun jandarm cu "bulan", deci sunt incantata.
Ajung la biroul cu pricina, stau la coada (pentru ca nus e poate secretariat de facultate fara coada), si mi se pune in brate o foaie pe care trebuie sa iau semnaturi de la serviciul social (in caminul universitatii, da care e treaba mea? nu am stat niciodata la camin) si de la contabilitate. Noroc ca semnatura de la biblioteca facultatii mele o luasem, se pare, inainte de examen. A, si mi se spune ca pozele pe care le au ei la dosar nu sunt bune, ca sunt pe plastic in loc de hartie fotografica. Asa ca cele 5 min pe care le credeam eu (in inocenta mea) ca o sa dureze ridicarea diplomei, pareau ca se inmultesc. Ma duc la contabilitate pentru ca era cea mai apropiata de unde eram. Acolo: "mergeti intai la serviciul social". Zambesc pe sub mustata (doar trebuia sa ma astept, nu?) si merg la social. acolo nici nu se uita pe nici un fel de baza sa vada daca am datorii sau nu, imi semneaza si stampileaza. la fel si la contabilitate. Asa ca la ce mai folosesc, nu stiu. Mi-a luat apoi ceva sa gasesc un loc unde fac poze repede si neaparat pe hartie. ma intorc la ghiseu, mai stau o data la coada, mai completez 2 formulare, dintre care unul cu unde lucrez si cat castig (WTF?) dar, dar...la urma urmelor...am DIPLOMA in maini! Ceea ce imi place e ca situatia scolara e si in romana si in engleza semn ca evoluam si ca se gandesc oamenii ca poate te intereseaza sa o folosesti in afara. pe langa asta...nimic, sunt mai draguta in poza din diploma de Bac decat in asta de acum, ma mandresc mai mult cu aia decat cu asta si nici nu cred ca voi lucra vreodata in domeniul in care am terminat. but...never say never.
Oricum, i faced again the bureaucracy and G-d i missed it (NOT!).
that's all for today, folks...

sa imi fie rusine...

...ca am lipsit atata timp de pe blogosfera si sper sa nu se mai repete. foloseste cuiva daca ma duc la colt pe coji de nuca? (macar daca as avea coji, asta ar insemna ca am avut si nuci si ce pofta am acum de nuci...:) )
Revin acum cu "ziua melodiei" si putin mai incolo va povestesc peripetiile mele de ieri. ca asa mi-am dat seama ce viata plictisitoare am, doar la JCC si acasa sau niste iesiri cu prietenii la o supa de rosii cam pe la 11 seara. Dar daca nu am avut contact cu birocratia lately, am uitat ce inseamna sa...traiesti:)
Azi, melodia este: Hi lo Yodaat a lui Shlomo Artzi...Data trecuta a fost David Broza iar acum acest Shlomo, putin mai vestit ca prietenul meu David. Tatal lui, Itzhak Artzi z''l, plecat din Romania ne-a si facut onoarea de a vorbi la un seminar Sohnut acum multi ani, la Timisoara. Cineva mai tine minte?

Sper sa va placa acest Shlomo Artzi, cu vocea lui recunoscubila din 1000. Raguseala lui caracteristica e foarte placuta si linistitoare.

Versurile le gasiti aici:

http://www.hebrewsongs.com/?song=hiloyodaatmaoveralai

Ziua melodiei...

M-a intrebat cineva de curand care este melodia israeliana preferata. Si...ce sa vezi? Nu am stiut ce sa ii raspund. Asa ca de cateva zile bune ma gandesc si razgandesc si fac o lista cu melodiile israeliene (in ivrit sau/si cantate de israelieni) care imi plac FOAAAARTE mult. Asa ca aceasta rubrica se va intitula..."Ziua melodiei" si o lansez azi. Tin sa mentionez ca unele cantece imi plac pentru ca sunt simplu, genul meu, altele pentru ca imi merg la suflet si imi amintesc de cineva anume, de un loc anume sau o stare anume, iar altele mi-au ajuns dragi pentru ca imi place dansul israelian care le este atasat. Sper sa va placa si voua. Si ma intereseaza si parerile voastre asupra lor.
Enjoy!
Azi: Por tu ausencia (in spaniola, portugheza si ivrit)- David Broza (da, da , prietenul meu:) )

"paaaaii...se vede!"...

...spuse ea plina de certitudine.
Despre ce este vorba? Discutia urmatoare este reala, cu personaje, locuri si fapte reale.

Gara Brasov. Ghiseul de vanzari bilete autobuz.
Eu: " Ce autobuz ajunge la Spitalul Judetean?"
Tanti: "xy"
Cumpar bilete dar Dan imi pune o intrebare foarte pertinenta. Asa ca ma intorc si intreb la randul meu: "Si cum ne dam seama ca am ajuns la Spitalul Judetean?"
Tanti: "Pai....se vede !?!?"
Eu: "CE se vede?"
Tanti: "Spitalul!!"
Eu (deja simtind cum mi se ridica tensiunea) "Si de unde stiu ca ala e spitalul??" (intrebare pertinenta, Parerea Mea)
Tanti: "Paaaaaiii...se vede!!"
Eu (am rezolvat-o cu tensiunea, deja am un glas tare calm) "CE se vede??"
Tanti: "O cladire" (cu un ton de DUH!!! ce fel de intrebare imi pune si asta!)
Eu: "pai si cum e cladirea asta?"
Tanti: "E Spitalul, normal!"
Eu(rasul incepe sa ma pufneasca): "Am inteles. Multumesc doamna, mi-ati fost de mare ajutor"

Mai trebe comentarii?:) La asemenea informatii concrete, nici sa vrei si nu te pierzi in tara asta.

ciobani cu veste reflectorizante...

...si papusi mutilate. bine, asta pe langa capsuni, jeleuri din Shuk HaCarmel (oh, how i miss that place and i was there only 5 days ago) si un cocktail la care am fost cam paraziti. si sa nu uit http://www.proveyourlogic.com (SUPER site, i'm stuck la nivelul 16). Ce sunt toate astea? Asa se poate rezuma ziua de azi la JCC. a, si am uitat, mult mult ras. isteric, grohaitor, pitigaiat, soricos, cu lacrimi sau fara. Si se cheama ca i'm back at work. Sa nu ma intelegeti gresit. toate astea au fost BESIDE work. dar azi m-am simtit bine. bine ca incep sa imi revin, bine ca mi s-a spus de cateva ori ca ce bine ca m-am intors sa fie iar atmosfera misto in birou (asta intr-un exces de zel al lui Adi care sigur acum nu mai recunoaste:) ), bine ca nu am avut motive sa ma enervez (prea tare), bine ca cineva a inceput sa isi schimbe atitudinea fata de mine, bine ca am vorbit cu oameni care ma inteleg si sunt alaturi de mine, deci, in caz ca nu m-am facut inteleasa...BINE.

Si imi dau seama ca ce am scris in carnetelul cumparat din israel (din acelasi Shuk) special pentru momentele cand imi vine inspiratia si nu sunt la computer, a ramas scris acolo. si chiar daca o sa fie out of date, ca sunt deja de cateva zile inapoi, eu tot o sa le povestesc. Incepand cu faptul ca nu am mai mers la concertul David Broza si Mayumana. Deci nu am ce povesti, cum promisesem. Asta pentru ca am venit mai repede in Romania.

Apoi vroiam sa va povestesc cat de "kashkeshanim" sunt israelienii. Adica cum ar fi "bullshit-uiori".Cuvantul asta caracterizeaza specimenele de sex masculin intr-atat de mult incat eu sunt sigura ca exista un curs special la gradinita. Atunci cand invata sa nu risipeasca strop de apa de nici un fel (Ariel e nebun cu asta si cred ca m-a molipsit si pe mine, da e de bine), sa fie foarte cu tupeu in orice fac, urmatorul curs e cum sa abureasca fetele. Va dau doar un mic exemplu din oceanul de intamplari: Miercuri seara, trebuia sa gasim un zbor urgent Soranei in Romania pentru a doua zi. Am intrat pe un site de zboruri Last Minute israelian si am gasit niste zboruri la pret bun, dar nu dadeau foarte multe detalii (adica, ora plecare, sosire, etc). Asa ca eu sun la agentie (era ora 21:30) ("For English press 2". apas 2 dupa care urmeaza alte instructiuni si vorbarie multa in ivrit, ceva de genul "vrei sa iti vorbim in engleza? Ia de aici ivrit!:) ) Pana la urma, imi raspunde un tip care zice ca nu prea crede ca se descurca in engleza da sa incercam (pai eu nu apasasem special tasta 2 pentru engleza?). Pana la urma, vorbim bine in engleza, si chiar daca ii explic ca este o situatie delicata si ca de aia trebuie sa zburam repede in Romania, lui ii arde de "you're cute!" (asta dupa voce, da?) si "But when are you coming back?" "let's meet" si alte d'astea. Pana la urma de ajutat ne-a ajutat mult, a stat peste program (si nu a uitat sa sublinieze asta), a doua zi la 8 dimineata mi-a dat sms ca inca lucreaza la biletul nostru, si nu s-a lasat pana nu i-am dat contul de facebook. Ca sa nu mai vorbim de "good night, dream of me" (WTF?) "i'll miss you"(You don't even know me DUDE!) "please make alyia for me" (say what???) and so on. Si asta chiar daca l-am anuntat de la inceput ca nu imi plac kishkushinurile (aka bullshituri ~ abureli) da se pare ca it's in them totally!:)
Da nu pot sa nu recunosc ca m-a amuzat. Si Sorana stie la cine sa apeleze cand vrea sa vina rapid in Romania;)

Gata ma duc la nani, alte povesti maine...

Later edit: mi-am adus aminte! m-am enervat de cateva ori azi la birou! si am promis ca cineva mananca bataie sau sta pe coji de nuca saptamana asta. o sa vada el cine e! hehehehe (ras malefic, da?:) )

Flori galbene...

...pentru tine, Baca! Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi toti si sunt mandra ca iti seman.

salsa si parca...

...tot il stiu pe tipul ala de undeva...offf...ce sentiment naspa. si nu foarte (sentimentul). Ca si saptamana trecuta, azi am fost la Salsa...in Kfar Saba, cu Amir. Ariel si Sorana s-au predat de data asta racelii care a pus stapanire pe Ariel...incet dar sigur. De data asta am mers direct la grupa de avansati, unde am invatat o schema ("variatzia" in termeni "de specialitate"), de fapt doua, dar a doua a fost scurta. Scheme misto da naiba sa le tina minte, de fapt baiatul e cel care trebuie sa le tina minte ca daca ma conduce bine, ma prind eu ce sa fac:).
Da sunt tare mandra. Ca la un moment dat am schimbat partenerii si eu am ajuns cu un tip care pana la sfarsit de tot nu s-a prins ca eu nu vorbesc ivrit foarte bine. Si sa stiti ca am discutat si dezbatut, si nu asa, ce mai faci, bine merci ci tactici si scheme de dans si "ba nu, tu trebuie sa mergi mai in spate","stai, nu-mi rupe mana" sau "celalta mana e sus ca altfel nu imi iese rotirea". Ha! v-am dat gata?:) deci ivritul meu se imbunatateste vazand cu ochii si auzind cu urechile.

Si iar l-am vazut pe unu din madrichimi (instructori) pe care stiu sigur ca il stiu de undeva. data trecuta ma holbam ingrozitor la el incercand din rasputeri sa imi aduc aminte de unde. am luat toate seminariile, taberele, locurile unde am dansat eu sau am fost si tot nu stiam de unde sa-l apuc. Si ma racaia rau de tot. Si ni s-au intalnit privirile de cateva ori, probabil si-a dat seama ca ma holbam. Pana cand mi-am calcat pe inima (ca ma stiti ca de obicei sunt sfioasa rau - o sa zambiti ca nu-i asa, dar believe it or not, eu nu ma duc motz cocotz la niste baieti pe care nu ii stiu sa ii invit la dans si sa vb cu ei) si l-am spionat cand nu dansa cu nici o tipa, si l-am intrebat dc danseaza! el: "sigur". I-am zis (da, da, tot in ivrit!) ca mi se pare ca il stiu de undeva da nu pot sa imi dau seama de unde. CAT de lame poate fi??? Sigur s-o fi gandit..."o alta replica de agatat mai putzin fumata nu putea sa-mi serveasca?". eu cel putin asa as fi gandit. In fine, mi-a zis ca nu a fost in afara, si nu stiu deloc de unde ne stim. nici numele nu mi-e cunoscut. deci, concluzia? dintr-o alta viata! dar de racait tot ma racaie. a, dar de dansat am dansat! si ce mi-a placuuuuut! ce bine dansezi cand tipul stie sa conduca!!!:))
Si azi am fost, si iar l-am vazut. si iar m-am holbat. si iar am zis ca ma duc sa il iau la dans. noroc ca nu a fost nevoie, ca a venit el la mine!;) si iar am dansat. iar misto de tot. si...gata, am venit acasa:) :(
Acum macar stiu unde o sa merg la salsa cand mai vin in Il:)
Si tot cred ca ne stim de undeva. Ce sentiment ciudat...

cum spuneam, despre nesimtire...

...si nu a oricui, ci a israelienilor. in postul anterior va vorbeam despre unele aspecte ale vietii cotidiene israeliene, in special legate de comportamentul in trafic. Din acel post, se putea intelege ca dragii nostri israelieni sun ingerasi pe pamant la nivel de buna crestere. no way, jose! Este bine stiut ca din gradinita inca sunt crescuti cu ideea ca totul le este permis, ca nu poti ingradi libertatea pruncului de a zbiera in magazin ca vrea nu stiu ce bomboana, ca ei sunt l'ombelico del mondo. Si asa cresc. Si apoi, daca la un moment dat cineva le spune un "nu" cat de mic, este sof ha'olam (sfarsitul lumii). si atunci ma intreb (mai ales in perspectiva lu' bebele lu' Sori) : cum poti sa iti cresti copilul si cat de bine poti sa il educi daca la scoala si in jurul lui toti o sa fie asa...cum sa il inveti sa fie politicos, daca odata urcat in orice monit sherut (maxi taxi) ii auzi pe cei din jur tipand "Sofer, opreste aici!" "deschide portbagaju!" pe tonul cel mai normal (pentru ei) posibil tipator-rastit.
Funny! tocmai am vorbit la telefon cu un amic si vorbind de cu totul altceva mi-a zis :"Dana! noi, israelienii nu suntem politicosi asa ca nu fii nici tu!":)) si asta cand ii reprosam ca saptamana trecuta la salsa m-a lasat balta de cum am intrat si s-a dus la unul din cursurile de avansati iar pe mine m-a "agatat" proful de incepatori (in aceeasi sala, in acelasi timp sunt vreo 5-6 profi care predau cate unui grup micutz, si tu te duci in functie de nivelul tau la grupa respectiva) si cand am vrut sa merg si eu la avansati, nu m-a mai lasat, ca sa il ajut pe el sa predea. Reactia prietenului acesta al meu? Nu sorry ca nu te-am asteptat si ca m-am facut ca parca nu am venit impreuna, ci " de ce ti-a pasat ca el vrea sa stai acolo? nu trebuia sa stai din politete"...acum ma intelegeti?:)

prietenul meu, david...

...broza, bineinteles, care altul? De la concertul de deschidere a JCC, cand a fost in Bucuresti si a facut un SHOW de zile mari, m-am indragostit de muzica lui. Probabil si pentru ca am muncit la evenimentul asta cum nu am muncit la nimic altceva si pentru ca am crezut in el, dar si pentru ca mi-a depasit orice asteptari. David Broza ca om ( e un tip taaare simpatic, la locul lui, down to earth si sociabil) si David Broza ca artist si "facator de show". M-am indragostit de multe din cantecele lui si i-am innebunit pe colegii mei cu CDurile lui. Deci, in acest context, sunt EXTREM de incantata sa va anunt ca...azi am cumparat bilete la BEJUNTOS!!! cu Mayumana si David Broza. Joia asta! de abia astept. Pentru cei carora nu va spune prea multe (n-aveti grija, nici mie nu-mi spunea nimic cu 3 luni in urma), asta e linkul catre prezentare, cu subtitrare in engleza. Mie mi se pare o forma mai misto a "Made in Romania" cu trupa lui Dan Puric. Merg cu mama, Sori(si bebe la purtator) si Ariel. Promit sa povestesc cum a fost.

Later edit: nu am reusit sa ma prind cum se insereaza un filmuletz (ce sa-i faci, sunt la inceput, give me some credit, pls) asa ca asta e linku:
http://www.youtube.com/watch?v=GdxfVUBVAik Enjoy!

multe de spus...

da, intr-adevar, am atatea de spus si de povestit, incat numai cand ma gandesc si imi dau seama ca probabil o sa ma plictisesc din "tzacanit" (asa se cheama toata "pierderea asta de vreme a mea in fata computatorului"- tata dixit) inainte sa apuc sa scriu tot ce vroiam.
Sunt la raanana, finally, am venit azi acasa de la Spitalul Beilinson dupa ce am stat o saptamana acolo cu mama. Mama se simte mai bine, thanks for asking...si speram sa fim pe drumul cel bun. De fapt altfel nici nu putem gandi.
Ariel (sotul lui Sori, si tatal baietelului de -5 luni :) ) e bolnav, are febra 39 cu 2 dar nu ia nici un fel de medicament. Filosofiile lui strong! De fapt Ariel ar putea fi personajul principal al unui intreg post. Despre cum mananca el numai organic food, despre ce parere groaznica are despre doctori chiar daca e "ah"- adik sora medicala la masculin si e casatorit cu o mandra doamna doctor, despre perceptia lui asupra ce inseamna munca si cat trebuie un om sa se zbata in lumea asta (not much:) ) si tot asa. Va zic eu, e tare interesant:))
Revin (de fapt de unde plecasem? v-am ametit? si asta e de abia inceputul). Mie imi vin ideile cele mai misto despre ce ar trebui sa scriu in blog in mijloacele de transport, fie ele in comun sau nu, ideea e ca taman acolo unde nu am sub nici o forma cum sa le pun pe hartie. Da de data asta, na ca le-am fentat! aveam o hartie la mine si un pix si am inceput sa le notez. Asa ca le iau pe scurt:
1. Mai demult, anul trecut cand am petrecut ceva timp aici, in Israel, imi propusesem sa va povestesc cate ceva despre stilul israelienilor. Si sper sa nu mi se ia in nume de rau generalizarea, dar majoritatea lucrurilor pe care le voi spune aici vin din educatie, educatia generala si din (lipsa de) spirit civic. Pe de o parte, toata lumea stie ca peste tot in Israel sunt pkak-uri (ambuteiaje) imense si care te fac sa pierzi o gramada de timp pe drum. La fel ca in Romania. Dar, spre diferenta de Romania, si Bucuresti mai ales, ele sunt create pentru ca, la o anumita ora a zilei sunt FOARTE multe masini pe acelasi drum, in aceeasi directie. Si NU pentru ca sunt boi, tampiti, idioti si prost crescuti care, chiar daca vad ca nu au unde sa inainteze in intersectie mai mult de 2 pasi (bine, 2 invarteli de roata) si ca vor ramane ca gaina in mijlocul drumului (apropo, cum ramane gaina in mijlocul drumului?:P) daca ei au verde, pai se duc nene! si apoi se face verde in partea cealalta, si...pune-te pe claxonat. ca altceva tot nu mai poti face. Aici, am ramas suprinsa, de parca nu este de fapt lucrul firesc, cand, autobuzul s-a oprit la semaforul care de abia se facuse verde, si a asteptat cumintel inca un verde pana s-a facut loc cat sa iasa din intersectie. Si, supriza! nu tu un tipat isteric de claxon in spate. Ca sa vezi! Si tot din ciclul "chiar daca suntem nebuni, tot putem circula omeneste", eram in masina cu un prieten (care in romania este in afaceri cu masini, deci stie cum sta treaba), pe un drum cu sens unic, cu masini parcate si pe stanga si pe dreapta. Masina din fata noastra vrea sa parcheze. Noi asteptam cuminti, nu reuseste in locul din dreapta (si nici macar nu era femeie:) ), iese inapoi, mai merge putin cu 5 km/h, da semn ca vrea sa parcheze in stanga. noi iar stam cuminti (eu deja incepusem sa imi pierd rabdarea, deh, eu sunt crescuta in bucuresti:) ) si in spatele nostru codita de masini. dar ca sa vezi, nu tu, claxon, nu tu injuraturi, nu tu degete aruncate in stanga si dreapta. Si amicul meu (israelian de altfel) ma intreaba, semn ca a stat destul in Romania: "e, ai fi vazut tu asta in Bucuresti?"....si eu ce sa zic decat...pas! Numai ca...acum sa nu aveti impresia ca israelienii sunt cei mai bine crescuti oameni! Ohoho...departe de mine gandul asta, revin imediat cu contra exemple!:) si sunt convinsa ca multi dintre voi aveti exemplele voastre:)