multe de spus...

da, intr-adevar, am atatea de spus si de povestit, incat numai cand ma gandesc si imi dau seama ca probabil o sa ma plictisesc din "tzacanit" (asa se cheama toata "pierderea asta de vreme a mea in fata computatorului"- tata dixit) inainte sa apuc sa scriu tot ce vroiam.
Sunt la raanana, finally, am venit azi acasa de la Spitalul Beilinson dupa ce am stat o saptamana acolo cu mama. Mama se simte mai bine, thanks for asking...si speram sa fim pe drumul cel bun. De fapt altfel nici nu putem gandi.
Ariel (sotul lui Sori, si tatal baietelului de -5 luni :) ) e bolnav, are febra 39 cu 2 dar nu ia nici un fel de medicament. Filosofiile lui strong! De fapt Ariel ar putea fi personajul principal al unui intreg post. Despre cum mananca el numai organic food, despre ce parere groaznica are despre doctori chiar daca e "ah"- adik sora medicala la masculin si e casatorit cu o mandra doamna doctor, despre perceptia lui asupra ce inseamna munca si cat trebuie un om sa se zbata in lumea asta (not much:) ) si tot asa. Va zic eu, e tare interesant:))
Revin (de fapt de unde plecasem? v-am ametit? si asta e de abia inceputul). Mie imi vin ideile cele mai misto despre ce ar trebui sa scriu in blog in mijloacele de transport, fie ele in comun sau nu, ideea e ca taman acolo unde nu am sub nici o forma cum sa le pun pe hartie. Da de data asta, na ca le-am fentat! aveam o hartie la mine si un pix si am inceput sa le notez. Asa ca le iau pe scurt:
1. Mai demult, anul trecut cand am petrecut ceva timp aici, in Israel, imi propusesem sa va povestesc cate ceva despre stilul israelienilor. Si sper sa nu mi se ia in nume de rau generalizarea, dar majoritatea lucrurilor pe care le voi spune aici vin din educatie, educatia generala si din (lipsa de) spirit civic. Pe de o parte, toata lumea stie ca peste tot in Israel sunt pkak-uri (ambuteiaje) imense si care te fac sa pierzi o gramada de timp pe drum. La fel ca in Romania. Dar, spre diferenta de Romania, si Bucuresti mai ales, ele sunt create pentru ca, la o anumita ora a zilei sunt FOARTE multe masini pe acelasi drum, in aceeasi directie. Si NU pentru ca sunt boi, tampiti, idioti si prost crescuti care, chiar daca vad ca nu au unde sa inainteze in intersectie mai mult de 2 pasi (bine, 2 invarteli de roata) si ca vor ramane ca gaina in mijlocul drumului (apropo, cum ramane gaina in mijlocul drumului?:P) daca ei au verde, pai se duc nene! si apoi se face verde in partea cealalta, si...pune-te pe claxonat. ca altceva tot nu mai poti face. Aici, am ramas suprinsa, de parca nu este de fapt lucrul firesc, cand, autobuzul s-a oprit la semaforul care de abia se facuse verde, si a asteptat cumintel inca un verde pana s-a facut loc cat sa iasa din intersectie. Si, supriza! nu tu un tipat isteric de claxon in spate. Ca sa vezi! Si tot din ciclul "chiar daca suntem nebuni, tot putem circula omeneste", eram in masina cu un prieten (care in romania este in afaceri cu masini, deci stie cum sta treaba), pe un drum cu sens unic, cu masini parcate si pe stanga si pe dreapta. Masina din fata noastra vrea sa parcheze. Noi asteptam cuminti, nu reuseste in locul din dreapta (si nici macar nu era femeie:) ), iese inapoi, mai merge putin cu 5 km/h, da semn ca vrea sa parcheze in stanga. noi iar stam cuminti (eu deja incepusem sa imi pierd rabdarea, deh, eu sunt crescuta in bucuresti:) ) si in spatele nostru codita de masini. dar ca sa vezi, nu tu, claxon, nu tu injuraturi, nu tu degete aruncate in stanga si dreapta. Si amicul meu (israelian de altfel) ma intreaba, semn ca a stat destul in Romania: "e, ai fi vazut tu asta in Bucuresti?"....si eu ce sa zic decat...pas! Numai ca...acum sa nu aveti impresia ca israelienii sunt cei mai bine crescuti oameni! Ohoho...departe de mine gandul asta, revin imediat cu contra exemple!:) si sunt convinsa ca multi dintre voi aveti exemplele voastre:)